Cărți
Nu e o listă completă. Sunt cărțile care susțin cel mai direct argumentul acestui site — începând cu cele mai accesibile. Fiecare e trecută mai jos cu editura și ediția ei.
Cum să citești pagina. Atinge orice cuvânt subliniat ca să vezi termenul exact și o definiție scurtă. Deschide caseta „Detalii” pentru dovezi și pentru ce e controversat. Lista principală se descurcă singură.
De unde a pornit acest site
Max Fisher — The Chaos Machine (2022)
Cartea care a inspirat acest site. Un reporter al New York Times urmărește algoritmii care maximizează engagement-ul de la deciziile de design din Silicon Valley până la consecințele lor în lume — Myanmar, Sri Lanka, Brazilia, Statele Unite — prin documente interne, avertizori în interes public (whistleblowers) și reportaj la fața locului. Arată, caz cu caz, aceeași buclă pe care o descrie acest site: indignarea ține atenția, atenția e afacerea, și nimeni nu trebuie să vrea răul ca răul să se întâmple. Mai degrabă jurnalistică decât academică, și cea mai bună relatare narativă despre mașinăria la lucru.
Începe de aici
Mary Aiken — The Cyber Effect (2016)
O specialistă în ciberpsihologie judiciară (forensic cyberpsychology) despre felul în care oamenii se poartă altfel online — copii și adolescenți, relații, anonimat, utilizare compulsivă, infracțiuni. Acolo unde Fisher urmărește platformele, Aiken îi urmărește pe oamenii din ele. Scrisă pentru părinți și pentru publicul larg. Aiken argumentează mai ales din cazuri individuale și din propriile observații, mai puțin din cercetare. Când Gráinne Kirwan, lector universitar în psihologie, specializată în ciberpsihologie, a recenzat cartea în 2017 pentru The Psychologist, revista British Psychological Society, a constatat că se sprijină foarte puțin pe două decenii de cercetare din domeniu și că înclină puternic spre efectele negative ale tehnologiei, spunând puțin despre beneficiile pe care psihologii le-au găsit deopotrivă. Citește-o pentru întrebările pe care le pune, nu ca sinteză a ceea ce arată cercetarea.
Jonathan Haidt — The Anxious Generation (2024)
Cea mai accesibilă sinteză a dovezilor despre rețelele sociale și sănătatea mintală a tinerilor. Haidt adună date din mai multe țări, mai multe studii și mai multe discipline. Nu e lipsită de controverse — dovezile pe care se sprijină sunt contestate — dar e cea mai cuprinzătoare relatare disponibilă despre ce arată dovezile și ce e de făcut.
Daniel Solove — Nothing to Hide: The False Tradeoff between Privacy and Security (2011)
Cea mai bună analiză a motivului pentru care „n-am nimic de ascuns” e încadrarea greșită. Viața privată nu ține de secret. Ține de autonomie — dreptul de a-ți forma ideile fără supraveghere, de a avea relații fără să fii monitorizat, de a-ți controla propria poveste.
Anna Lembke — Dopamine Nation (2021)
O psihiatră de la Stanford explică neuroștiința pe înțelesul tuturor. De ce dopamina împinge spre căutare, nu spre satisfacție. De ce recompensa variabilă e mai captivantă decât una sigură. De ce problema e designul, nu utilizatorul.
Recompensă variabilă (variable-ratio reinforcement)
O recompensă care vine după un program imprevizibil — uneori, când tragi în jos ca să reîmprospătezi, apare ceva bun, de obicei nu. Skinner a constatat că acest tipar produce un comportament mai persistent decât o recompensă previzibilă, și exact de aceea îl folosesc aparatele de jocuri de noroc și feed-urile. Incertitudinea, nu recompensa în sine, e cea care te face să tragi din nou.
Surse
- Lembke, A. (2021), Dopamine Nation, Dutton.
- Ferster, C.B. & Skinner, B.F. (1957), Schedules of Reinforcement, Appleton-Century-Crofts.
Mergi mai departe
Shoshana Zuboff — The Age of Surveillance Capitalism (2019)
Relatarea academică de referință despre cum datele comportamentale au devenit materia primă a unei noi logici economice. Densă, dar cuprinzătoare; Zuboff e profesoară emerită la Harvard Business School. Începe cu primele trei capitole dacă întreaga carte te descurajează.
Cass Sunstein — Republic.com (2001)
Prima analiză academică importantă a camerelor de ecou de pe internet și a efectelor lor asupra dezbaterii democratice — publicată cu cinci ani înainte ca Facebook să se deschidă publicului și cu cincisprezece ani înainte de 2016. Remarcabilă prin precizia cu care descrie probleme care aveau să mai aibă nevoie de un deceniu ca să devină vizibile politic.
Eli Pariser — The Filter Bubble (2011)
A numit precis și public răul democratic al personalizării algoritmice. Expresia „filter bubble” (bula de filtrare) a intrat în conștiința publică de aici.
Naomi Oreskes & Erik Conway — Merchants of Doubt (2010)
Relatarea de referință despre cum incertitudinea științifică fabricată e folosită ca să amâne reglementarea — de la tutun la schimbările climatice; același scenariu se repetă în jurul vaccinurilor. Esențială ca să înțelegi secțiunea „Ce e adevărul?”.
Sander van der Linden — Foolproof (2023)
Relatarea pentru publicul larg a teoriei inoculării, scrisă de cercetătorul de la Cambridge din spatele studiilor moderne de prebunking. De ce expunerea oamenilor la tehnicile de manipulare — nu la anumite afirmații false — construiește rezistență și cât timp ține ea.
Pentru context
Nicholas Carr — The Shallows (2010)
Ce face internetul cu creierul nostru, mai ales cu lectura în profunzime și atenția susținută. Exemplele sunt puțin datate, dar argumentul central e corect.
Jean Twenge — iGen (2017)
Datele demografice despre cum se deosebește generația născută între 1995 și 2012 de cele dinainte, cu folosirea smartphone-ului și a rețelelor sociale ca variabilă centrală. Sursa de date pe care Haidt se sprijină mult.
Detalii — „bula de filtrare” a primit un nume aici și s-a complicat mai târziu
The Filter Bubble (2011) a lui Pariser și Republic.com (2001) a lui Sunstein au numit o îngrijorare reală: că personalizarea ne închide pe fiecare într-o lume informațională care se autoîntărește. Termenul a prins. Dar imaginea empirică s-a dovedit mai nuanțată. Bakshy, Messing și Adamic (2015), studiind 10,1 milioane de utilizatori americani ai Facebook în Science, au constatat că propriile alegeri ale oamenilor despre ce să deschidă le-au limitat expunerea la opiniile opuse mai mult decât algoritmul de clasare — un rezultat care merită cântărit, cu rezerva că a fost obținut de cercetătorii Facebook, pe datele Facebook.
Lectura onestă: camerele de ecou și expunerea selectivă sunt reale, dar sunt conduse de alegerile oamenilor la fel de mult ca de algoritmi, iar versiunea tare a tezei, „algoritmul te prinde în capcană”, e controversată. Includem aceste cărți pentru că au pus bine întrebarea — nu pentru că fiecare afirmație din ele a rezistat următorului deceniu de dovezi. Asta e autocorectarea pe care o descrie secțiunea „Ce e adevărul?”, aplicată chiar listei de lecturi a acestui site.
Surse
- Bakshy, E., Messing, S. & Adamic, L. (2015), Exposure to ideologically diverse news and opinion on Facebook, Science 348(6239).
Surse
- Fisher, M. (2022), The Chaos Machine: The Inside Story of How Social Media Rewired Our Minds and Our World, Little, Brown and Company, ISBN 9780316703321 — pagina editurii, care preia și biografia autorului de la New York Times.
- Aiken, M. (2016), The Cyber Effect: A Pioneering Cyberpsychologist Explains How Human Behavior Changes Online, Spiegel & Grau (John Murray în Regatul Unit), ISBN 9780812997859 — pagina editurii, care trece ediția broșată de mai târziu cu un subtitlu nou și o numește specialistă în ciberpsihologie judiciară.
- Kirwan, G. (12 ianuarie 2017), A battle cry echoing from media portals, The Psychologist (British Psychological Society) — o recenzie semnată de un cadru didactic universitar în ciberpsihologie, care constată "very limited inclusion of the findings of over two decades of scholarly studies in cyberpsychology" („o includere foarte limitată a rezultatelor a peste două decenii de studii științifice în ciberpsihologie”) și că volumul "tends strongly towards the description of negative aspects of technology and online life" („înclină puternic spre descrierea aspectelor negative ale tehnologiei și ale vieții online”).
- Haidt, J. (2024), The Anxious Generation, Penguin Press, ISBN 9780593655030.
- Orben, A. & Przybylski, A.K. (2019), The association between adolescent well-being and digital technology use, Nature Human Behaviour 3 — analiza care a găsit că asocierea e mică („cel mult 0,4% din variație”).
- Odgers, C.L. (2024), The great rewiring: is social media really behind an epidemic of teenage mental illness?, Nature 628 — principala recenzie critică a cărții lui Haidt.
- Solove, D.J. (2011), Nothing to Hide: The False Tradeoff between Privacy and Security, Yale University Press, ISBN 9780300172331 (ediția broșată, 2013).
- Lembke, A. (2021), Dopamine Nation, Dutton, ISBN 9781524746728.
- Zuboff, S. (2019), The Age of Surveillance Capitalism, PublicAffairs, ISBN 9781610395694 — pagina editurii, care îi dă catedra de la Harvard Business School ca profesoară emerită.
- Sunstein, C.R. (2001), Republic.com, Princeton University Press, ISBN 9780691095899 (ediția broșată, 2002).
- Facebook (26 septembrie 2006), Facebook Expansion Enables More People to Connect with Friends in a Trusted Environment — anunțul companiei despre deschiderea către oricine are o adresă de e-mail validă, la cinci ani după Republic.com.
- Pariser, E. (2011), The Filter Bubble, Penguin Press, ISBN 9781594203008.
- Oreskes, N. & Conway, E.M. (2010), Merchants of Doubt, Bloomsbury Press, ISBN 9781596916104.
- van der Linden, S. (2023), Foolproof: Why Misinformation Infects Our Minds and How to Build Immunity, W. W. Norton (4th Estate în Regatul Unit), ISBN 9780393881448.
- Carr, N. (2010), The Shallows: What the Internet Is Doing to Our Brains, W. W. Norton, ISBN 9780393357820 (ediția din 2020).
- Twenge, J.M. (2017), iGen, Atria Books, ISBN 9781501151989 — definiția pe care cartea însăși o dă cohortei născute între 1995 și 2012.
- Bakshy, E., Messing, S. & Adamic, L. (2015), Exposure to ideologically diverse news and opinion on Facebook, Science 348(6239) — studiul din caseta Detalii; 10,1 milioane de utilizatori din SUA, realizat de cercetătorii Facebook.